bancuri slabute si un sondaj

si un update (am uitat sa il pun de la inceput :

Soţia vine acasă plângând că i s-au furat banii din buzunarul cămăşii.

- Dar n-ai simţit când hoţul ţi-a băgat mâna la sân? O întreabă soţul.

- Ba da, dar n-am ştiut ce intenţii avea! 

O blondă comanda pizza.

- Să o tai în 6 sau în 12 felii?

- În 6, că nu pot să mănânc 12!

- Cine e?

- Poliţia!

- Şi ce vreţi?

- Să vorbim!

- Câţi sunteţi?

- Doi.

- Păi vorbiţi între voi…”

Miezul nopţii.. Un beţiv se leagănă din gard în gard, când e oprit de un poliţist.

-  Actele la control, vă rog şi să-mi spuneţi unde mergeţi! Beţivul se uită lung şi răspunde:

- Mă duc la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi.

Poliţistul se uită la el fix şi întreabă:

- La ora asta? Cine tine o conferinţă despre aşa ceva la miezul nopţii?

- Nevastă-mea şi mai mult ca sigur şi soacră-mea.

La tribunal se audiaza martorii:
- Cand ati vazut ca inculpatui intentioneaza sa-si arunce soacra de la eta j, de ce n-ati intervenit?
- Pentru ca am vazut ca inculpatul este destul de puternic ca s-o faca si singur…

Profesoara : Copii, ce ne da porcul ?
Un elev : Carne !
Profesoara : Bravo ! Dar ce ne da gaina ?
Un alt elev : Carne si oua !
Profesoara : Bravo ! Si ce ne da vaca ?
Un al treilea elev: Teme pentru acasa !

SCUFIŢA  ROŞIE

Analiză şi Critică literară

De ce Scufiţa  Roşie ?

Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.

Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.

Scufiţa  merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure. Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.

Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.

Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.

Scufiţa  Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu, iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.

Singura explicaţie este că Scufiţa  Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.

Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunator să înveţi copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.

Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.

Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.

Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.

Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte Scufiţa  Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.

Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?

Iar dialogul, purtat cu Scufiţa, e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinţii şi mai ce?!…

Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aduca pe Scufiţa în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!

Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă că nu e prima dată. Un vânător tânăar şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că “Ştirile de la ora 5″ abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?

Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti infractori au citit în copilărie Scufiţa  Roşie şi iată consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?

Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa.

Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii “eliberează” cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalantă îşi reiau firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.

Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se “servesc” copiilor între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Albă ca Zăpada” – auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul, ci cu 7 bărbaţi!

Ruşine! Ruşine! Ruşine!

****

criterii de cautare folosite pentru a ajunge pe blogul asta:
Cele mai căutate
modul de viaţă în moldova,  barbatii negrii,  modul de viata in moldova,  bancuri vechi,  bluze elegante de revelion pt fete plinute

****

un articol care mi-a placut

copy and paste dupa un site vizitat un ^pic mai des decat al meu (adica adevarul)

 

Disidentul, refuznicul şi revoluţionarul cafeniu

//

Plăcut lucru să înjuri pe cei care nu se pot apăra. Cu cât înjurătura-i mai spurcată, cu atât e satisfacţia mai garantată.

Cu greu poate număra România o mână de disidenţi în vremea lui Ceauşescu. Poate că societatea era extrem de eficientă în organizarea-i poliţienească, poate fibra eroică e una tare scămoşată la români, cert e că, atunci când tragem linie, ceea ce iese în număr mare la total e numărul victimelor. Şi al colaboratorilor, al turnătorilor, al activiştilor şi al mâncătorilor de rahat. Dacă ar mai trăi, Ceuşescu s-ar simţi tare mândru.

Ne-a lăsat una din cele mai complicate moşteniri, cea care-i îndreptăţeşte pe călăi să «fraternizeze» cu victimele şi care le oferă laşilor toate argumentele pentru a-i ofili pe cei câţiva curajoşi. Au existat câţiva smintiţi care şi-au pus pielea la bătaie (şi doi-trei care au plătit cu viaţa) pentru a sancţiona trufia regimului. Ceilalţi, vecinii, prietenii, rudele, îi priveau strâmb, mormăind de ciudă că nebunii le stricau ploile, la coadă, în concediu sau la vreo paranghelie. Însă nu au fost multe cazuri. Slavă Domnului! Acum, după douăzeci de ani de bulibăşeală, ne putem permite să spunem senini, fără să roşim pe dinăuntru, că disidenţii au fost fie agenţi KGB, fie provocatori, fie nişte măscărici. Că toate gesturile lor au fost inutile, de vreme ce România oricum urma să fie eliberată odată cu toate celelalte popoare ale Estului.

Culmea imbecilităţii, am ajuns să ni se explică binefacerile comunismului, când toţi eram egali, toţi aveam de lucru şi, oricum, nimeni nu murea efectiv de foame.

Cei mai mulţi români au fost un soi de refuznici. Adică nişte indivizi cu fundu-n două luntri, noaptea veseli, ziua trişti, înjurând de mama focului propria existenţă. Da, aici am excelat ca nimeni alţii. Asta a fost arta noastră. Şi ne considerăm îndreptăţiţi – că am rezistat prin cultură, prin incultură, prin lene, prin hoţie – să clamăm căderea comunismului ca pe o victorie personală.

Suntem, fără-ndoială, pătrunşi de propria noastră importanţă. În fine, astea sunt umbrele trecutului şi nu pot să nu remarc infinita tristeţe a celor puţini care sunt murdăriţi la fiecare luare de poziţie actuală, mai ales dacă ea nu se potriveşte trendului actual.
În schimb, de curând, a apărut o generaţie spontanee de revoluţionari. Nu unii ai bunului simţ, că revoluţia nu are niciodată în istorie bun simţ, ci revoluţionari cu patalama, cu gura mare şi spurcată. Genul acesta de indivizi a ocupat scena cu mânie proletară.

Se grupează în jurul unui personaj politic sau al unei idei şi generează cu un debit verbat fulminant tone de acuze de-a valma. Principalele lor victime, însă, sunt bătrânii disidenţi, singurii care le stau în gât, mai ales dacă nu le împărtăşesc opiniunile. Ah, ce satisfacţie să înjuri, să murdăreşti, să nedreptăţeşti! Ce straşnic să fii revoluţionar cu voie de la poliţie, sau chiar fără voie! Dar, ce ciudat, cu fiecare invectivă, noul revoluţionar se colorează într-un cafeniu profund. Să fie primit

cretinoizii

1. daca nu te duci la vot il avantajezi pe x-ulescu si vei lasa toti mosii si babele sa voteze pentru tine.

2. pe tine nu te intereseaza viitorul omenirii?

3. daca nu esti cu noi esti impotriva noastra.

4. curvele-s fete destepte.

5. e prost da’ e baiat bun.

show must gãoz on

ar fi trebuit sa scriu despre alegeri. cred ca cel mai potrivit este sa scriu cum s-a ajuns de pe google pe blogul meu in ultima perioada :

Cele mai căutate
curvete.ro,  apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune. biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte. cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia. bine, dacă-l mâncai, era mică şansa să o iei. dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială. pericolul era foarte mare. scatofagii din presa mondiala s-au zbătut iar, instigând prostimea la panică. prostimea nu a mai mâncat vacă juma’ de an. behe,  barbati cu par,  cum sa devin o fata frumoasa si eleganta placuta de baieti?,  pedofili. lichid seminal.

 

 

Myjer Geoana

<script src=”http://s3.amazonaws.com/vtt-bp/check_embed.js”></script> <script type=”text/javascript”> XMLRequestEmbed(425,264,859); </script> <div id=”hfPlayer_859″></div>