Acesti cetateni care ma indoaie


update :

Dupa ce am inchis blogul nu doar ca nu s-au apucat sa taca, dar au si sarit in capu’ mieu. Cine? Cum cine? Hudrea si Monica. Acest cuplu,  daca nu ar fi existat Hansel si Gretel, ar fi facut istorie . Desigur, aia e poveste daneza sau asa ceva. In varianta romaneasca ii fix Hudrea si Monica. In povestea daneza aia sunt niste copii aruncati de parinti in padure impreuna. In cea romaneasca cei doi sunt aruncati de capul lor unu’ la Cluj si ailalta la Bucuresti. In aia daneza copiii aia sunt cuminti. In asta romaneasca sunt niste sadici fara scrupule care nu isi predau materialele la timp. Mai sunt si alte personaje, Basty e un fel de spiridus obsedat sexual, Mircea Popescu e un bizar vanator ratacit in urban iar in loc de o vrajitoare rea avem DOUA mame iubitoare, Mirmen si Mana. Pai ziceti voi, nu e alandala toata povestea asta? Si pe deasupra eu sunt singur, aia erau DOI care au scris. Daca aia sunt Fratii Grimm eu sunt Fratele unic toader? Pai ce, io sunt calugar? Si ce ma enerveaza cel mai mult e ca eu scriu pe un blog inchis de catre insumi. Pfft. Complicate rau povestile romanesti.

Gata, blogu’ ramane inchis. ‘Mnealor se limiteaza la a ramane neste personagii in loc sa isi scrie singuri povestea. Pai sa le scriu io? Ce, io sunt Gigi?

42 de gânduri despre &8222;Acesti cetateni care ma indoaie&8221;

  1. blog cultural? pai da. asa ii explicam si eu la 19 ani unei doamne de 35, cand eram trebaluit voiniceste de dumneaei pe plaja de la costinesti. ca a face sex sub lumina unei lampi de carte este un act de cultura, nicidecum de impreunare animalica. mi-a papat tata bursa in douaua saptamani a dracului. dupa aia nu am mai vazut-o.

  2. mircea popescu, acu’ vazui comentariu’ tau.:))) chiar am sa ii zic nevesti-mii ca un cetitoriu isi pune intrebari. da’ ajuta-ma sa formulez ca sa pot sa intermediez nedumerirea. ca io inca nu mi-am dat seama care ii partea esentiala la femei. la ele ii alt algoritm de constructie.

  3. Priviti-l si pe toader, cum anunta el ca-si inchide blogul si cum ii apar cititori noi si de treaba.
    Te anunt c-am votat ca Hudrea. Cineva trebuie pedepsit, pina la urma.

  4. co2 are un sentiment amar de deja-vu. ai vazut ce tragedii declansezi ionutule? atata ai calomniat demersul meu onest de a inceput sa creaza saracul personaj ca suntem la otv. ma intreb *hlizeala* cine o fi tolea? cine o fi magda ciumac? (da, da, pana si eu am auzit de respectivele vedete.)

    monico, nu mai intra nimeni in poll. risc sa includ mai multe dintre personalitatile tale si ale lui hudrea.

  5. pai fii sigur ca nu il deschid pana nu se simt sa scrie un articol. la cate voturi au primit sunt unii care ar trebui sa faca un efort nu pentru mine ci pentru vizibilii lor fani dezamagiti.

  6. Pai tocmai aia e, intrebare cu schepsis.

    Eu iti recomand sa formulezi dupa cum urmeaza si anume :

    „Draga, eu te-am mai vazut la partile esentiale in ultima vreme ?”

    Daca merge la vase iti recomand calduros, in timp ce daca ridica ori coboara textile iti recomand divers. Pardon. Divort.

  7. Ia de publică draghe, măcar să deschizi blogu’ odată (vezi că îi publicat şi la mine) :

    Io nu ştiu domne’ cu ‘indousu, cu sistemul de operare..! Cică era cu viruşi de pe internet de la ăştiea..

    Don’ Farfui e real. E atît de real cît poate fi un personaj imaginat. E romînul hardcore, cel ce s-a născut odată cu comunismul, a crescut în el, i-a supravieţuit, s-a răzvrătit mut împotriva lui inventîndu-l pe Bulă, s-a bucurat la Revoluţie, e nostalgic în zilele noastre. Una peste alta, pe domn’ Farfui nu-l poţi păcăli cu una, cu două. Are mereu opinii personale, copiate şi inspirate de la televizor. Unde domnu’ Dan Diaconescu bine le face că îi dă în vileag pe toţi răii. Don’ Farfui a făcut armata la Bucureşti, deci cunoaşte şi capitala, da’ nu-i place prea tare, în orăşelul său natal de provincie, cum zic ăiea de la televiziune, se simte ca peştele în apă, aici fiind o mică vedetă locală. Sau cel puţin, şef de scară, dacă nu chiar administrator de asociaţie de proprietari.
    Don Farfui este un tip sportiv, deşi e destul de înaintat în etate. Se laudă că încă mai poate face tracţiuni la bară, unde se mişcă ca prîsnelu’. A ieşit cu ordonanţă din militărie prin ’97, asta după ce primise un ordin de promovare semnat de însuşi Ion Iliescu, domnul Preşedinte. Pe don Farfui nu ştie nimeni cum îl cheamă exact. Farfui i se trage de la copiii din faţa blocului, fani ai serialului Pif et Hercule, difuzat pe TVR prin anii ’90. În acele desene apărea tot timpul un poliţist, Farfui. Don Farfui cică semăna cu personajul acela. Eu tind să cred că de fapt uniforma militară cu acea caşchetă uriaşă purtată ştrengăreşte de don Farfui, i-a atras după sine porecla.
    Don Farfui este mîndru posesor de autovehicule. Are vreo trei: un Moskvitch acoperit cu prelată, o Dacie 1310 turcoaz cumpărată cu banii cîştigaţi cît a fost pe la sîrbi, şi la piece du resistance, un Chevrolet Aveo cumpărat de doamna Farfui prin credit de la Cooperativă. Nu vă imaginaţi cu cîtă mîndrie iese don Farfui sîmbăta în faţa blocului cu un lighenaş cu apă călduţă şi burete cu detergent şi-şi şterge mîndru proprietăţile pentru care plăteşte impozit la circa financiară, cu precizia unui ceas elveţian în fiecare an. Obligatoriu are şi o ţinută pentru activitatea asta: o şalopetă Caterpillar şi fesul PRO TV cîştigat de fii’su prin 1997 la Te uiţi şi cîştigi.
    Don Farfui are şi o căţeluşă rea şi proastă ca noaptea. E din rasa Caniche, şi o cheamă Bleky, evident ca pe toţi canişii negri. Nimeni nu se poate apropia de don Farfui cît timp Bleky e prin preajmă. Aceasta tremură, mîrîie, latră pe oricine ar îndrăzni să-l atingă. E dresată de don Farfui să certe pe toată lumea. Pe lîngă asta, atunci cînd Bleky e în călduri, don Farfui îi pune chiloţi, ca să nu păteze. În ultima vreme, sătul fiind să-i tot cumpere chiloţi, îi ia Always cu aripioare. E mîndru că un pachet îi ajunge doi ani.
    Ca orice şef de scară, don Farfui stă la parter. Pe spaţiul verde din faţa geamului său şi-a amenajat o grădină unde îşi pune straturi de ceapă, morcovi, verdeţuri şi pe alocuri flori. Evident, a închis grădina cu un gard de 2 metri uns cu vaselină. „Pentru dracii de ţînci ce joacă mingea în faţa blocului!” afirmă cu mîndrie don Farfui. Nicio minge scăpată în grădina lui Farfui nu mai poate fi recuperată. Gardul înalt uns cu vaselină şi Bleky care stă mereu pe geam gata să dea alarma, sunt nişte bariere imposibile pentru orice temerar.
    – va urma –

  8. ionutule, multamesc pentru intentie. da’ io am specificat cerintele. pana acum au mai fost oferte cum ca sa dau copy paste din alte bloage. or asta nu e cusher. trebe original. sa ii facem popularizare ca lumea scriitoriului. sa fiteze cu targhetu’ chestii trestii.

  9. interpretezi gresit. blogrollul e o chestie care nu legatureste cu blogul in sine. restul are sa depinza de niscai promisiuni. blogul ramane inchis pana la proba contrarie. cand ai sa vezi articol nou scris de altcineva decat eu atunci el va fi redeschis. daca nu atunci nem.

Lasă un răspuns către ionutu Anulează răspunsul